NU VREAU!!!
Nu vreau sa sfarsesc lucrand intr-un birou, nu vreau ca dupa ce o sa termin liceul si facultatea sa duc o viata monotona,lipsita de culoare, facand acelasi lucru iar si iar pana cand o sa ma pensionez…refuz sa duc o astfel de viata!Mai bine somera,ducand o “viata boema” ca sa citez o prietena…Cand ma uit in jurul meu si vad atatia oameni care lucreaza in acele cladiri imense,stand 8 ore si chiar mai mult in fata unui calculator pana cand le intepeneste spatele ma ingrozesc…termenul “la birou” e de-a ajuns ca sa ma simt oribil…Unde au disparut alb si negru?De ce acum totul e gri? De ce?…Si oare ce pot sa fac ca sa evit acest dezastru?Imi vin mii de idei,dar niciuna aplicabila…vreau sa calatoresc,sa vad lumea,sa scriu…e drept, am fire de “artista”…insa nu cred ca pot trai astfel…pentru ca totul in ziua de azi costa,foarte putine lucruri sunt gratis…si atunci trebuie sa descopar un mod prin care sa ma folosesc de aceste lucruri…insa nu pot si simt ca neputinta ma inconjoara…dar refuz sa renunt!Niciodata,niciodata,niciodata…
M-am lasat purtata de val si de focul revoltator ce arde mocnit in mine si iar,am inceput sa aberez…sau poate ca doar sunt mai sincera ca de obicei,poate ca sunt doar o carte deschisa…
De ce e totul atat de greu si de anost pe lumea asta?Unde a disparut bucuria oamenilor de a trai?Unde se duc toate?Unde e speranta,acest ultim “dar” din cutia Pandorei?De ce peste tot exista numai probleme?De ce ne amagim de fiecare data cand citim o carte sau vedem un film in care toti traiesc asa cum vor si sunt fericiti?De ce?De ce?De ce?…
1lonely_in_gorgeous
wrote on 16 October 2008 at 20:09
sincer…cred ca esti prima persoana care a putut exprima in cuvinte ceea ce simt!nevoia de a nu fi inca o persoana obisnuita…inca una printre milioane……sa traiesti….sa mori….fara sa stie cineva ce ai de spus,ce gandesti,ce simti….cum vezi viata sub toate aspectele ei…bune sau rele(ce-i drept mai mult rele..:D)
desi tind sa cred ca nu exista happy endinguri in real life….sper totusi ca noi sa fim niste exceptii…..sa putem sa ne traim viata fara sa regretam nici makr o secunda….si cine stie poate chiar sa indeplinim visul(sau cel putin sa murim incercand…:)))
2Sarcastic Strawberry #1
wrote on 17 October 2008 at 22:03
pai in primul rand.. unde dispare bucuria? in orele petrecute la birou, fara a face cu adevarat ceva constructiv, fiind o parte din ceva urias, de neatins. in al doilea rand eu nu cred ca viata e alba sau neagra, ci gri, pentru ca nu exista bine sau rau abosut, ci totul consta in deciziile facute de o persoana pe parcursul vietii, si daca am face un studiu, nu cred ca ar putea cineva sa iasa 100% alb sau negru. apoi mai e si viata boema(si iar ajungem la extreme) care ar insemna sa traiesti in mizerie si saracie numai de amorul artei, si poate ai fi fericit; sau a doua optiune: birocratia, o viata, monotona, lipsita de culoare, posibil nefericita. cel mai bine cred ca ar fi sa gasim o cale de mijloc, sa facem ceva ce ne place si sa fim rasplatiti pt asta. cat despre happy ending-uri… nu vreau sa sune morbid sau pesimist(bine, poate putin) sau ceva de genul… dar traim in Romania, tara soselelor(neterminate) si a emisiunilor despre scumpiri, la care participa barosanul x, care are o sotie care il inseala cu sclavul chinez pe care la “angajat” sa o ajute prin casa, in timp ce el o inseala cu secretara(in cele mai multe cazuri o blonda oxigenata, care mesteca guma(chinezeasca
) ) zgomotos, si se intreaba daca maine ar trebui sa poarte ciorapi de plasa). eh viata asta… NO JUICE FOR YOU!!!