Acinu

Nici n-ar fi zis ca se afla inca in acelasi club zgomotos si agitat care aproape o lasase surda mai devreme. Pe coridor totul era intr-o semi-obscuritate linistita si muzica care urla in boxe sa auzea infundat , de parca ar fi fost undeva departe… Holul-surprinzator de lung. Bella inainta cu pasi mici si precauti , mergand cu ceea ce considera ea “un mers de felina”.Probabil ca i-ar fi iesit mai bine daca cizmele ei n-ar fi avut tocuri cui de cativa centimetri, care rasunau destul de puternic cand se mai lovea de podea.

Incet, incet semi-obscuritatea isi pierdea din intensitate si Bella incepu sa distinga o luminita “undeva la capatul tunelului”. De fapt , izvorul de lumina venea din spatele unei usi de sticla intredeschise. Cu grija, sa nu verse continutul paharului si sa nu faca zgomot Bella deschise usa. Spera ca n-o sa gaseasca cine stie ce psihopat dincolo…Incepea chiar sa se roage sa fie un alt biletel alb, mai ales ca incepuse sa-i placa acest joculet cu indicii…

“BAU!!!” urla o voce, venita de nicaieri si care o facu pe tanara femeie sa scape paharul si sa sara in sus de spaima. “Rahat!” se gandi furioasa Bella…”S-a ales praful de planul meu imbatabil cu paharul. De fapt, acu’ trebuie sa am grija sa nu alunec pe cioburi.”

Dupa cateva secunde de calmare , timp in care Bella incepuse sa-si controleze respiratia asa cum invatase la ora de yoga de martea trecuta, se intoarse ca sa vada cine naiba se tinea de glume intr-o pasa atat de proasta a vietii ei…