Une veritable oeuvre…
Ceaţă…în cameră…imaginară…ceaţa, nu camera…de fapt, e ceaţă la mine-n cap…văd în pantă,în dungi, în pătrăţele…NU în buline…şi deja tastatul e un joc de noroc…căci disting la fel de bine literele precum distingeam acum 4-5 ani persoana de lângă mine într-o dimineaţă ceţoasă pe Semenic…adică deloc…ehe…ce vremuri…şi ce lipsă de logică sau sens desăvârşită în exprimarea [...]
