Acinu

O zi liniştită, aş zice prea liniştită…era în jur de prânz şi toţi locuitorii din frigider îşi făceau somnul de frumuseţe (bine, poate că nu chiar toţi…carnea de pui se prefăcea că doarme, dar de fapt se întreba dacă va mai apuca ziua de mâine sau dacă în seara respectivă va ajunge şniţel…).

Deodată o lumină dureros de puternic îi trezi pe toţi, dar aceştia se obişnuiseră deja să rămână nemişcaţi, rugându-se să nu fie luaţi pe sus de mâna gigantică care le invada spaţiul “sacru”…altfel ajungeau direct la gunoi…mâna se apropie cu viteză şi înşfăcă un iaurt cu fructe, după care trânti uşa de la frigider…bietul de el nici n-avu timp să-şi ia rămas bun…acum începuse deja să îşi zică ultima rugăciune, sperând că nu va fi trecut prin cazna diabolică de a fi pus pe calorifer să se încălzească…sau cel puţin asta povesteau la “noaptea poveştilor de groază” iaurturile norocoase, supravieţuitoare care se întorseseră în frigider pentru încă o seară…

Înapoi la amicii noştri care începeau să se scoale…numai gemurile şi sosurile din fundul frigiderului mai dormeau încă…majoritatea erau folosite rar şi în cantităţi moderate aşa că nu-şi făceau griji…ouăle începură veşnica ceartă legată de care e mai mare sau care are coaja mai rezistentă sau care s-ar fi transformat într-un pui dacă ar fi fost clocit…la mezeluri începuseră pariurile legate de cât vor mai supravieţui fiecare…salamul de sibiu câştiga mereu…şi era şi cel mai longeviv…dulciurile se admirau reciproc şi-şi spuneau tot felul de dulcegării…dacă tot aveau o viaţă atât de scurtă de ce să nu o trăiască frumos…

Şi uite aşa treceau orele până când se făcea seară şi iar se deschidea frigiderul şi unele alimente îşi găseau sfârşitul…sâmbăta şi duminica erau mai mereu zile de sărbătoare…nu de alta, dar veneau locatari noi…