Acinu

Carla se chinuia să-şi menţină echilibrul pe trotuarul pavat cu pietre şi plin de oameni…după ce că era plin de denivelări, ami trebuia să facă şi slalom printre aceştia…Era genul de persoană banală pe lângă care treci zilnic fără să arunci vreo privire…avea vreo 11-12 ani, era îmbrăcată complet aiurea (cu nişte blugi trei sferturi prea strâmţi, o geacă cândva roz- acum cu o nuanţă incertă care te duce mai degrabă cu gândul la grena, şi cu o pălărie mult prea mare, bej-maronie…probabil a mamei ei) şi mai era încălţată şi cu o pereche de role roz-movulii care să se “asorteze” cu geaca…

Cu chiu cu vai ajunsese în dreptul trecerii de pietoni, unde se terminau nenorocitele alea de dale…fix atunci însă corpul, sau ma bine zis, picioarele n-o mai ascultară, se învârtiră cam dubios şi în cele din urmă căzu…Nu-i nimic. Se ridică, se scutură şi o ia din loc…Acum a ajuns la magazin; mai trebuie doar să se întoarcă acasă….

-inspirat din viaţa reală-