Acinu

“Şi după cum îţi ziceam aseară la telefon, Sergiu mi-a dat un sms atââât de drăguţ. Şi pe urmă am vorbit cu el şi mi-a zis că o să ne vedem sâmbătă şi, şi…rahat…cu ce naiba mă îmbrac…mai sunt doar câteva zile până atunci şi toate hainele mele sunt oribile…” Doina continua să arunce un adevărat torent de cuvinte spre Victoria, trecând din 2 în 2 secunde de la surescitare la groază şi invers…şi deşi zicea aceleaşi chestii de vreun sfert de oră, pe Victoria n-o deranja…nu de alta, da’ nu era atentă. Se mulţumea să dea înţelegătoare din cap, mai îngâna o dată la cinci minute câte un “aha” şi mergea cu ochii în pământ, încercând să nu se mai gândească la pedeapsa capitală care o aştepta dacă afla mă-sa ceva…

Brusc, Doina tăcu şi se îngălbeni. Trase o înjurătură printre dinţi şi o smuci pe cealaltă fată după ea. Aceasta, trezită, se uită în jur buimacă, iar când zări faţa îngrijorată a Doinei scoase un “Ce…?” pe o voce piţigăiată şi cam stridentă de la stres. Doina îi făcu semn să tacă şi începu să înainteze cu paşi mari, pierdându-se pe cărările întortocheate ale parcului. Victoria o urma ca un căţeluş cuminte…