Acinu

După câteva minute de rătăcire nebună prin parc, fetele ajunseră la baza “cetăţii”. Acolo, Doina aruncă o ultimă privire precaută în jur, după care se opri să-şi tragă răsuflarea, trântindu-se pe jos. Victoria se aşeză şi ea cu grijă, să nu se murdărească prea rău.

“Deci…pe cine naiba ai văzut?!?”

“…Laura…”şopti Doina cu o expresie foarte gravă.

Victoria păli brusc şi şopti la rândul ei pe o voce guturală “ACEA Laura?!?”

Doina se mulţumi să dea din cap a încuviinţare.

“Suntem pierdute…dacă ne-a văzut…am dat de dracu’…”

“Dacă…da’ nu cred c-a avut când să ne vadă…Era însoţită de gorila şi de căţeluşul din dotare şi părea mult prea preocupată să se zgâiască la nişte tipi mai mari…De data asta am avut noroc…”

“Sper să fie cum zici…”