Acinu

Radu se uită la mobil şi văzu şocat cât era ceasul…trebuiau să ajungă la liceu în maxim 10 minute…

“Frate, hai că-ntârziem şi ştii că pe urmă nu ne mai lasă Popeasca să intrăm…”

“Da’ n-am chef…”

“Hai, mă, omule…nu-nţelegi că n-am timp de pierdut…stinge ţigara, iaţi ghiozdanul şi bagă un sprint”

“Bine, mă, bine…”

Victor se ridică leneş, aruncă a patra ţigară fumată la  gunoiul din apropiere, îşi şterse ghiozdanul de praf, îl aruncă pe spate după care porni agale după Radu care-l aştepta cu o grimasă sictirită. Apoi băieţii coborâră grăbiţi din “Cetate” şi o luară la goană prin parc…De fapt, trecură atât de furtunos, încât nici nu le zăriră pe Victoria şi Doina care-şi trăgeau sufletul…Victoria însă îi văzu…şi se îngălbeni din nou…e clar, de mult nu mai avusese parte de atâtea surprize într-o zi…

“Ce ai?!?”o întrebă Doina mirată.

“El…era EL…”