Acinu

Azi am trecut printr-un parc prin care n-am mai fost de ani…şi am rămas mai mult decât surprinsă de schimbările “suferite”…mai ales că erau în bine…dacă n-ar fi fost veşnica mizerie şi puzderia de coji de seminţe scuipate pe jos, prezente şi ele aş fi zis chiar că reprezintă o dovadă a progresului…să revenim însă la ideea care mi-a venit şi pe care am rezumat-o în titlul post-ului : schimbare …Savoram , tot azi (nu ştiu de ce, dar se pare că a fost oarecum o zi a incursiunilor în trecut) , o îngheţată care acum ceva ani îmi plăcea foarte mult…Însă azi, nu m-a mai impresionat…Şi am ajuns să mă întreb : s-o fi schimbat compoziţia îngheţatei, sau eu mi-am schimbat preferinţele ?!? (întrebare retorică ar zice unii)…Evident, înclin spre a doua variantă…Schimbare…inevitabilă, de neoprit , continuă , uneori dureroasă, alteori plăcută , temută , dorită , ireversibilă , minoră , lungă , insesizabil de scurtă , cu efecte secundare , completă , parţială…oricum o iei schimbarea face parte din natura umană care se află mereu în căutare de nou (şi într-un caz favorabil de progres)…încă de la naştere şi până la moarte…vine peste noi, peste cei de lângă noi şi peste mediul în cae ne aflăm…iar uneori chiar noi suntem schimbarea…

Ştiu că vorbesc/scriu mult (şi prost) , aiurea şi cam dezlânat şi voi recunoaşte că “articolul” de mai sus este plictisitor şi insipid…poate îl voi şterge cândva…însă nu ştiu de ce, dar trebuia să-l scriu…şi eventual să-l şi public …sunt cam ameţită, aşa că nu vă mai ameţesc şi pe voi …probabil ora e de vină…