Acinu

Ce vă inspiră acest titlu mirific…mie- nimic…sau mă rog, hai să zicem că ador zahărul ars (de preferat candel) şi urăsc vanilia…prin urmare rezultă un titlu-antiteză (da’ numai pentru mine)…şi dacă tot n-am mai scris un post mai lung de 5 rânduri de ceva vreme şi am început cu stângul această sesiune de aberare liberă (cred că-i pleonasm :-” ) o să şi continui…foarte conştientă că voi (ca să nu zic tu) odată ajunşi aici (dacă aţi ajuns până aici) o să abandonaţi…dar nu mă deranjează…really, I don’t blame you…’cause I would do the same thing…revenind la zahăr ars, vanilie şi aberaţii…de fapt mai bine zis la ultima chestie…este genial faptul că poţi să sari de la un subiect la altul şi nimeni n-are dreptul să comenteze…probabil şi din cauză că nimeni nu citeşte/ ascultă…of, mi s-a făcut poftă…o să închid ochii (nu de-a binelea că p’urmă nu mai văd ce scriu ) şi…

Ileana se învârtea de zor, asemenea pisicii maronii şi grase, pe lângă bunica în timp ce adulmeca puternic mirosul de zahăr vanilat care venea dinspre prăjitură. O pândea pe bunica, aşteptând un moment de neatenţie propice pentru a putea gusta din minunata capodoperă culinară, aflată pe o farfurie uşor ciobită într-o parte şi cu desenele de pe margini uşor şterse. Prăjitura, mare cât capul fetiţei, emana un miros delicios şi parcă o tot îmbia pe Ileana să vină şi s-o guste.Dar trebuia să aştepte până se întorcea seara fratele ei, ca s-o poată mânca împreună. De fapt, prăjitura era pentru el. Dar dacă ar lua numai o îmbucătură mică n-ar observa nimeni. Stomacul fetiţei începu să protesteze şi el faţă de nedreptatea comisă. Ileana, cu ochii lacomi aţintiţi spre prăjitură, se apropie de aceasta şi întinse mâinile, când bunica se întoarse brusc, pregătită şi luă farfuria, mutând-o pe frigider. Acum nu mai avea cum să ajungă la ea, se gândi fata tristă în timp ce ieşi din odaie cu ochii în lacrimi…

Iar acum, foarte off topic, ştiu că v-am zis că-mi place radio Guerilla pentru că dă melodii foarte tari. And I was right …azi am ascultat Green Day – Know Your Enemy…genial!

Şi hai că vă las şi cu o melodie după ce-am aberat exasperant de mult :