Acinu

Părul de culoarea ardeziei îi cădea ca o cascadă de mătase, în valuri grele peste umerii fragili şi drepţi. Îşi ţinea capul drept, semeţ şi se uita în jur cu o privire tăioasă, ochii ei verzi sfredelind totul în jur. Buzele însângerate, care contrastau violent cu paloarea feţei erau întredeschise şi o ajutau să respire, în ciuda corsetului mult prea strâns care o sufoca. Era aşezată elegant pe o canapea de piele, cu faldurile rochiei voluminoase ocupând tot spaţiul din jur…Arăta ca o păpuşă de porţelan gata să se spargă…

-Matilda!

Nimic.

-MATILDA!!!

-Da, da, vin acu’ , strigă o femeie bondoacă de vreo 40-50 de ani, îmbrăcată lejer şi care avea un vraf de haine aruncat pe braţ şi o geantă imensă plină cu tot felul de cosmetice pe umăr. Ce-i?!?

- S-a terminat scena, ajută-mă să-mi dau jos corsetul ăsta care mă omoară şi toată pudra asta infectă…mă mănâncă pielea îngrozitor…te rog! adăugă când văzu privirea pe jumătate severă, pe jumătate jucăuşă pe care i-o aruncă Matilda. Femeia se ocupa de vestimentaţia şi de machiajul tuturor, având un rol destul de important, însă Vera o trata ca pe asistenta ei personală.