Acinu

Vera urmărea plină de interes un documentar despre pinguini şi se gândea cum ar fi dacă ar avea unul pe post de animal de companie, când sună telefonul…Scoase un sunet de nemulţumire şi se întinse leneşă până la telefon :

-Alo!

-Bună!!!Eşti acasă?!?

-Da…de ce?

-Vin să te iau în 5 minute.

- Da’ nu-s îmbrăcată decent şi sunt obosită şi chiar n-am chef…începu să se lamenteze Vera, deşi ştia că era în zadar, având în vedere că probabil Silviu era deja la 5 minute distanţă de apartament şi că urma s-o ia cu el indiferent dacă ei îi convenea sau nu.

-Păi puneţi ceva pe tine şi hai! Ne vedem în 5 minute. Pa!

-P….

Vera puse telefonul la loc, aruncă o ultimă privire îmbufnată televizorului, se gândi pentru o secundă cum ar fi dacă s-ar ascunde în dulap, după care se ridică lent şi aruncă cutia goală de bere la gunoi…Pe hol se uită câteva secunde în oglinda aşezată strategic acolo şi oftă…I se întinse dermatograful pentru că se frecase prea mult la ochi şi părul şaten îi stătea vraişte. Trebuia să se grăbească, dacă nu vroia s-o prindă Silviu arătând ca monstrul din Loch Ness…Se duse la dulapul cu haine, se îmbrăcă rapid cu nişte blugi lejeri şi un tricou confortabil, apoi se duse în baie unde-şi prinse claia de păr drept, dar cam ciufulit, într-o coadă clasică şi-şi refăcu machiajul. Acum arăta cât de cât prezentabil…Bine măcar, că reuşise să-şi pună ochii verzi în evidenţă şi să îşi facă buzele , cam subţiri de altfel, să pară mai pline, evitând totuşi efectul de botox. Chiar când termină cu încălţatul auzi soneria. Se uită la ceas. Sigur era Silviu…Omul ăla nu întârzia niciodată.

Deschise uşa şi se pregăti să-şi întâmpine călduros prietenul cel mai bun, când auzi din nou blestematul de telefon. Ce naiba vroia lumea de la ea?!? Îl îmbrăţişă scurt pe Silviu, după care se întoarse şi alergă spre telefon. Răspunse cu o voce destul de sictirită de data asta :

-Da???