Fiinţă bătută în cap…
el…eu…ei…noi…nici nu mai ştiu…da’ chiar nu înţeleg nimic…absolut nimic…relaţiile (inexistente) interumane sunt mult prea complicate pentru neuronul meu şi-aşa adormit şi chinuit rău de tot săptămânile astea…dude, dacă vrei ceva zi…dacă nu vrei nimic,zi…dacă sunt eu paranoică, go ahead and talk, că d’aia ai gură (bine, aici nici nu trebuie să depui un efort prea mare că oricum ştiu că am o…hmm…minte mai specială
)…acum nu zic că problema e la tine…nici gând…ce mă nelinişteşte e că nu-s în stare nici măcar să mă înţeleg pe mine…if you’re far away then I miss you, if you’re right next to me, I’m happy, but in the same time I don’t know what the hell I feel anymore…so it sucks, indiferent din ce unghi priveşti…oh, nevermind me…scratch all the bullshit
