Vis de gumă II
Câmpia e verde
Luna-i albastră
Soarele roşu
Iarba măiastră
Nimicul pluteşte
Ca norii de pluş
June tot grăieşte
Degeaba totuşi
O lume micuţă
Şi-un râu măricel
Un cer infinit
Doi nori zboară mereu
Ţinându-se de aburi
Şi scrumul din ei pică
Nimicul se ridică
Visul coboară
Brusc şi-o doboară
Pe Lola o ia
O transformă
E rea
Se schimbă mereu
Şi pleacă
Pe June singur îl lasă
Un fragment de suflet
Îi rămâne totuşi prins
Căci trupul s-a desprins
Şi acum zboară prin Nimic
În căutarea curcubeului gri
Ea mereu va fi
June cu disperare o cheamă
Dar ei îi este teamă
De ce a ajuns
De ce a fost
De ce va fi
Nimicul o prinde
Totul o eliberează
Încearcă să fugă
Să prindă puţin scrum
Dar a uitat cum…
