Acinu

Stop-cadru:

noapte, felinare de marmură aprinse, luminează fântâna şi parcul de gresie din jurul ei…pe jos, mii de orhidee cu mii de culori şi formă şi cu un miros unic, adormitor…sus, tavan din copaci de sticlă transparentă care filtrează razele dure ale Lunii…deasupra lor, pluteşte Nimicul…în fundul fântânii este lacul secret format dintr-o picătură infinită de vin…delicios…pe fântână stă gânditor Eral şi meditează…stă aşa de secole şi în mod surprinzător n-a amorţit…chiar dacă e doar o statuie din stuf…se spune că pe vremuri a fost un fluture curajos, care îmbătat de mirosul orhideelor a alunecat în fântână şi a atins picătura infintă…da’ ştiţi şi voi care-i treaba cu legendele astea…

Lola încă se învârte prin Nimic şi acum e deasupra fântânii…de câteva zile încoace i s-a stabilizat forma şi arată ca un ceainic din care curg lacrimi non-stop…plânge pentru că ştie că probabil June s-a dezmembrat…

notă : diseară e concertul Placebo la care din păcate nu am cum să ajung ( …have fun dacă mergeţi and say hi to Brian from me please …