June stătea mâhnit pe marginea piedestalului verde înalt de 10 metri, pe care locuise toată viaţa sa…cam scurt ce-i drept, dar veselă…mai puţin, acum la sfârşit, când lipsea Lola…era îngrijorat pentru că ştia sigură că fetiţa păţise ceva…ceva extrem de grav dacă nu venise să-şi ia rămas bun…doar ţinea la el, ce naiba! … se [...]
Stop-cadru: noapte, felinare de marmură aprinse, luminează fântâna şi parcul de gresie din jurul ei…pe jos, mii de orhidee cu mii de culori şi formă şi cu un miros unic, adormitor…sus, tavan din copaci de sticlă transparentă care filtrează razele dure ale Lunii…deasupra lor, pluteşte Nimicul…în fundul fântânii este lacul secret format dintr-o picătură infinită [...]
Ştiu, ştiu vreţi explicaţii şi nu înţelegeţi cine naiba sunt Lola şi June sau care e faza cu poezia aia tâmpită şi fără rimă…o să încerc să vă luminez deşi nici mie nu-mi sunt lucrurile clare… Lola este o fetiţă din vată de zahăr cu păr din pene albastre de papagal şi ochii de cicoare. [...]
Câmpia e verde Luna-i albastră Soarele roşu Iarba măiastră Nimicul pluteşte Ca norii de pluş June tot grăieşte Degeaba totuşi O lume micuţă Şi-un râu măricel Un cer infinit Doi nori zboară mereu Ţinându-se de aburi Şi scrumul din ei pică Nimicul se ridică Visul coboară Brusc şi-o doboară Pe Lola o ia O transformă [...]
Norii vişinii în formă de steluţă îi aduceau aminte Lolei de surâsul strâmb pe care îl avea June când se apleca spre Soare. Îi era dor de June. Suspină şi-şi promise că o să îl viziteze cât de curând…deşi trebuia să se grăbească căci altfel el urma să se dezintegreze pentru călătoria cea mare. Lola [...]
| views counter |
