Aiureală…
{ te uiţi la el cum trece pe lângă şi te tot întrebi ce e în neregulă cu tine de-ţi place tocmai de ăla…ăla, care dacă stai să te gândeşti mai bine, nu numai că n-arată spectaculos şi nici la capitolul caracter nu stă mai bine, dar pe deasupra bietul om n-are nimic de-a face cu tine…aşa că stai acolo, proţăpită pe un gard şi te uiţi şi analizezi şi…nimic…absolut nimic…ca de obicei, aşa că până la urmă renunţi să-ţi mai baţi capul şi pleci, lăsându-te în voia vieţii care te poartă unde vrea ea şi-ţi joacă tot felul de feste…iar el a plecat de mult…şi ştii că mâine o s-o iei de la capăt }
ah, n-am mai scris de muuuultă vreme…deşi nu prea pot să zic că paragraful de mai sus ar fi ceva…dammit, am răcit în excursie…da’ măcar nu mă mai doare gâtul…e dubios…şi clar fiinţa aia va rămâne cea mai mare dilemă din viaţa mea…şi ştiu că nu înţelegeţi nimic, dar îmi place să aberez de una singură…mai ales când sunt răcită
…
