Acinu

vreau să zbor, să ţopăi, să alerg, să înot, să visez, să joc baschet [doamne cât de mult vreau asta...două mingi şi niciun coş fir-ar să fie...], să vorbesc, să cânt, să scriu, să fac balonaşe de săpun, să mănânc vată de zahăr, să fie ca altădată, să o luăm de la capăt, să merg în Vamă, să nu uit, să nu mă uiţi, să nu mai am teste/teze, să fie frumos afară, să mergem la film…şi în Cişmigiu…şi pe motoare, să revăd filmele alea, să le văd pentru prima oară pentru celelalte, să termin teancul ăla de cărţi, să nu mai greşesc, să am încă o şansă, să mă duc la Bedford…sau poate chiar Sorbona [de n-ar fi franceza], să vină vara…şi vacanţa…şi tabăra, să încerc chestii noi, să îmi aduc aminte, să pictez, să desenez pe asfalt cu creta, să fiu eu, să fii tu, să fim noi, să ne dăm într-o roată maaare…şi să mergem cu barca [dar nu în Cişmigiu]…şi cu rolele, să învăţ să merg pe bicicletă, să călăresc, să am muuultă inspiraţie, să o şi folosesc, să îmi iasă din prima…sau din a doua…poate chiar a treia, dar nu mai mult, să ne vedem din nou, să continuăm de unde am rămas, să trec peste…sau prin…sau pe sub, să ajung pe lună…şi să mă duc în viitor, să găsesc ceea ce căutam, să se schimbe anumite lucruri, să pot să şterg cu buretele tot ce nu-mi place şi când mă răzgândesc să dau “undo”, să nu se mai agaţe fluturaşul de la badminton în copaci…sau în boscheţi, să nu mai fie atât de îngrozitor să merg la chimie, să treacă timpul mai repede, dar să am mai mult, să nu se termine anumite lucruri niciodată, iar altele să se oprească, să nu mai fie atâtea probleme, să scriu mai des aici, să nu mă mai plictisesc aşa des, să fiu eu.

I hear in my mind all of this music…and it breaks my heart…