…you have to make a compromise and live with it.

…you have to accept life the way it is and stop trying to change it when it’s not worth it.

…God has a weird way to let you know that something good will finally happen to you.

…you simply need to have a little bit of faith and hope.

…you have to give up even though it hurts like hell and you don’t want to.

…things may go from bad to worse, but remember that they can also become from good – better.

…you can’t understand why some things happen, but (almost) everything has a hidden explanation.

…it’s better if you stop being willingly blind and see the true shape of everything that surrounds you (including yourself).

…you have to stop thinking about the past or about tomorrow or the day after tomorrow and live in the present, because you never know when it will all end.

Never regret anything. Always fight for what you really want.

Dacă tot a venit vara și lumea a început deja să migreze spre mare vă las un fragment din ceva (neterminat) scris acum vreo 3-4 ani…încercați să faceți abstracție de puerilitatea (oară există cuvântul ăsta?!?) stilului și de lipsa diacriticelor (recunosc mi-a fost prea lene să le mai pun) :

Soarele incepea sa apuna,topindu-se in marea linistita.Cerul era colorat in mii de nuante rosietice,iar norii lipseau cu desavarsire.Undeva,departe de plaja aglomerata, se afla un grup de stanci mai ascunse,nu foarte ascutite,perfecte pentru a sta sa te bronzezi departe de zgomotul provocat de copiii mici care impanzeau plaja …erau stancile descoperite de Samantha si de Bobby cand venisera prima oara in acea statiune.De atunci, veneau acolo anual-era una din « traditiile » lor.

Trecusera cam doua saptamani de la intalnirea nocturna cu M si pentru ca era vacanta s-au hotarat sa mearga toti cateva zile la mare.

Intr-una din acele zile, Sammy si B.B isi lasara prietenii la hotel pentru a putea merge linistiti la locul lor secret.

Bobby admira apusul de soare si incerca sa prinda si ultimele raze ale acestuia pentru a se bronza,in timp ce Samantha inota pe langa stanci.

« Hei, B.B ! Poti sa numeri cate secunde pot sa imi tin respiratia sub apa?Sunt curioasa daca o sa imi bat recordul de anul trecut. »

« Sigur !…Esti gata ? 1,2,3 start ! »

Fata se scufunda,incepand sa se uite la vietatile marine care inotau calme pe langa stanci. Mereu incerca sa isi distraga atentia de la putinul oxigen aflat in plamani concentrandu-se pe memorarea privelistii acvatice.

Acum admira un banc de pestisori micuti si fricosi care incercau sa se strecoare neobservati de niciun pradator, jungla alcatuita din multimea de alge verzi si brune care se incolaceau ca niste serpisori ce dansau pe ritmurile fermecate scoase de un flaut invizibil,nisipul fin tulburat uneori de vreun peste mai mare care zvacnea dintr-o data si micutul « recif » de corali.

Spre deosebire de alte dati,Samantha observa ca nu simtea presiunea bine cunoscuta care o apasa atunci cand intra in pana de oxigen,desi trecuse destul de mult timp de cand se scufundase.Mirata,se ridica la suprafata…

« Slava cerului ca nu te-ai inecat ! Tocmai ma pregateam sa ma scufund dupa tine !Ce ai patit de ai reusit sa stai atat de mult sub apa ? »

« Aaa nimic…adica si mie mi s-a parut ca a trecut destul de mult timp asa ca m-am ridicat la suprafata sa vad ce se intampla.Dar cat am stat ? »

« In jur de cinci minute…in ritmul asta o sa intri in Guiness Book.”

“Wow!Chiar ca e destul de mult…si nu stiu de ce,dar am senzatia ca pot sa rezist si mai mult fara nicio problema… »

B.B tocmai o ajuta pe fata sa se urce pe stanca,iar cand atinse apa fu socat sa vada ca aceasta era foarte rece.

« Nu tie frig ?Cum ai rezistat la temperatura aia ? »

« La ce super-temperatura te referi ?Mie mi se pare ca apa e cat se poate de buna. »

« Glumesti ?E ingrozitor de rece…ce se intampla cu tine ? »

Brusc, in mintea Samanthei aparu imaginea lui M…

-Auzi tu câte telefoane ai?

-Două…unul pe orange și unul pe vodafone.

-Și eu tot două…un iphone 4 și un nokia 1810.

Din câte îmi aduc aminte la 11 ani am primit primul meu telefon cu ecran color…un sagem nu mai știu de care…și asta a fost de abia acum câțiva ani (să zicem vreo 6-7 )…sunt chiar curioasă câte telefoane, ipaduri și naiba mai știe ce o să aibă copiii de 7-8 ani peste vreo 5-6 ani…

1. mă amuză teribil că de când n-am mai scris (sau mă rog…am început să postez mai rar) mi-a crescut numărul de views zilnic…şi că majoritatea spamurilor pe care le primesc sunt la posturi cam stupide de genul SemiLyricsMania .

2.sfat – nu combinaţi vopseaua de păr neagră cu o nuanţă mai deschisă de şaten în speranţa de a obţine un ton între cele două culori pentru că singura chestie care rezultă e mai multă vopsea neagră…

3.nu vă puneţi aparat dentar decât dacă aveţi nevoie disperată de el…sau sunteţi masochişti (da,da ştiu că-s cam negativistă şi că ar trebui să vă încurajez să vă puneţi, but seriously now…it sucks).

4.vreau să vină vara mai repede!!!sau măcar 1 mai…

5. de ce toţi profii suplinitori trebuie să fie duşi cu pluta…şi de ce în fiecare an trebuie să am parte de minim 1…sigh.

6.blogul rămâne on hiatus încă…şi sinceră să fiu la ce săptămâni mă aşteaptă don’t get your hopes up.