Immortals:

Continuă trendul filmelor de genul Alexander, 300, Clash of the Titans etc. dar de data asta eroul principal e Tezeu (jucat de Henry Cavill…recunosc că n-am auzit de el până acum, dar sper după ce am văzut filmul că o să mai aud :-”). Aceeași poveste veche: bine vs. rău și zeii vs. oameni. Filmul e destul de interesant, are niște efecte ok și o distribuție bună (apare și Joseph Morgan cel care îl joacă pe Klaus în The Vampire Diaries pentru cunoscători ). Per total, nu-i rău.

London Boulevard:

Recunosc am vrut să văd filmul ăsta din momentul în care am văzut că e cu Colin Farrell și Keira Knightley. Pe scurt e un film englezesc, cu o poveste interesantă și oarecum atipică, dar puțin prea intens la anumite scene pentru gustul meu…Oricum e de văzut.

One Day:

O altă poveste de dragoste de genul The Notebook, de data asta cu Anne Hathaway și Jim Sturgess. Mi-a plăcut cum e realizat și nici performanțele actorilor nu sunt deloc rele, dar evident sfârșitul e…(ok nu zic nimic ca să nu vă las spoilers).

200 Cigarettes:

Am dat complet accidental peste filmul ăsta când mă uitam la tv într-o seară și deși nu l-am văzut pe tot, m-a surprins în primul rând prin distribuția pe care o avea (o groază de actori cunoscuți). Pe scurt e un fel de Love Actually sau Valentine’s Day doar că acțiunea are loc în anii 80 în noaptea de Revelion. Dacă dați peste el la tv merge în lipsă de altceva.

Ah de abia aștept să văd și celelalte n filme de pe lista mea care pare că nu se va termina niciodată…

Puss in Boots (Motanul încălțat):

Pur și simplu genial! E cu siguranță unul din cele mai bune filme de animație pe care le-am văzut în ultimii ani, mult mai tare ca Shrek (după părerea mea). Povestea e interesantă, personajele bine construite, dar cel mai mult mi-au plăcut scenele umoristice, extrem de bine plasate. Îl recomand cu toată căldura, fiind cu siguranță un must-see al acestor zile. Plus că e extrem de deconectant.

Snatch:

Un film interesant, regizat de Guy Ritchie și făcut în stilul nebun al acestuia, dar puțin cam prea sângeros pentru gustul meu. Am apreciat în schimb umorul negru englezesc, prezența lui Jason Statham și un Brad Pitt care m-a surprins din nou cu un rol inedit care i-a ieșit de minune (omul ăsta se pare că se și pricepe la ce face, nu doar arată bine…și dacă tot veni vorba, în filmul ăsta arată al naibii de bine :-” )

Romane de dragoste și psihoterapie (sau ceva de genul, nu mai știu exact titlul pentru că am dat accidental peste filmul ăsta în timp ce zappam tv-ul):

O comedie romantică simpatică la care am stat să mă uit pentru că era cu Courtney Cox și David Arquette (amândoi niște actori foarte drăguți după mine). Nu-i rea în lipsă de altceva, dar e un film de duzină. Din categoria nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Little Fockers ( O familie de coșmar):

Partea a treia a sagăi Fockers este la fel de amuzantă și de reușită ca și primele două, ba chiar mai puțin scârboasă. Iar prezența Jessicăi Alba și a reapărutului Owen Wilson îi conferă un suflu proaspăt. Dacă aveți ocazia să-l vizionați profitați de ea!

PS: Dublarea filmelor ar trebui interzisă!!!

p.s: urmează un mini-spoiler!

Și cam dezamăgitor…adică sunt sigură că se putea și mai bine, iar finalul…ei bine, finalul e la fel de trist ca în carte…Harry și Hermione arată aproape neschimbați după 19 ani și doar Ron care are ditamai burta și Ginny care are un machiaj mai adevărat arată ceva mai bătrâni. Evident toți fiind înconjurați de o droaie de copii cu niște super nume (deși trebuie să recunosc că Albus Severus Potter era chiar drăguț – copilul, nu numele )…

Oricum, filmul propriu-zis a fost mai reușit decât prima parte, iar tot fenomenul Harry Potter…ei bine, știm cu toți că de fapt nu se va termina niciodată…sau cel puțin nu acum (sunt chiar curioasă ce e cu așa-zisul Pottermore).

Cel mai recent  a fost o comedie din ’95 numită Voi o faceți? care mi-a demonstrat încă o dată cât de creativi și de dubioși pot fi japonezii uneori. La început mi s-a părut chiar drăguță, dar finalul nu prea m-a încântat.

Iar al treilea film pe care l-am văzut a fost unul polițist din anul 1964 și care n-a fost nici prea prea, nici foarte foarte .

Per total a fost o experiență interesantă și îmi pare rău că n-am putut să merg în fiecare zi. Voi ați fost?